Chirii premium in Bucuresti.

In centrul Bucurestiului, un apartament de 70 mp, super mobilat, inclus apa calda, caldura lumina, aer conditionat  gasesti lejer la un pret de 3000 lei. Deci undeva mai putin de 43lei mp pe luna.

Un fleac. Chitila, un gard de sarma, pietris pe jos, si o sapca la poarta- chirie 6000 lei pe luna. Suprafata- in jur de 7mp. La un mic calcul  putin mai mult de 850 lei mp. Te ploua, te ninge, te grindina, te gainata in cap.

Parcul unde sunt depozitate masinile ridicate din sectorul sase. 850 lei mp/luna. Nu vorbim de taxa de ridicare, de amenda, de puncte de penalizare, pe care le platesti separat.

Sunt de acord am gresit. Platesc statului ii dau amenda ii dau taxa de ridicare, ii dau puncte, carnetul, daca vrea si capacele de la masina. Dar de ce sa platesc o chirie de cateva zeci de ori mai mare decat cazarea la Hilton? Cat platesc pentru un metru patrat inchiriat la cel mai scump hotel din Dubai pentru 24 ore.  S-ar putea, mai putin decat in parcul din Chitila.

Parchez la mine in sufragerie doua masini ridicate din sectorul sase. Platesc eu, sa modific zidul de la sufragerie macaraua si logistica. Iau mereu primele masini, nu conteaza ca stau o zi sau o luna, pleaca una platesc din nou sa fac refill sufragerie. Totul doar pentru taxa de 200 lei pe zi. Le invelesc peste noapte si le ofer si TV gratuit.

Probabil peste doua luni, patronul parkingului Chitila o sa fie la masa in “arena leilor”  si o sa arunce arogante “afaceristilor speranta” care nu au viziune. Bineinteles viziune balcanica.

Noi, echipa Sportnjoy ne propunem sa incurajam activitatile sportive, miscarea si voia buna, indiferent de varsta, performanta sau timp liber disponibil.

Dorim sa descoperim impreuna frumusetea si beneficiile fiecarui sport, sa incerecam lucruri noi, sa descoperim si sa ne depasim limitele.

Fie ca esti un incepator absolut sau un jucator serios, poti sa te inscrii la competitia cu tine insuti in orice sala sau teren de sport.

Castigator este cel care pleaca acasa, ducand in spate cateva momente de relaxare si sanatate. Castigator este cel care azi a facut un pas in plus fata de ieri, iar fiecare pas inseamna incredere, efort, pasiune.

www.sportnjoy.ro

Banca

Acest cuvant ma duce cu gandul la costume cu dungi, calcate si ingrijite, la filme western in care cativa cawboy mor impuscati pe diligenta cu bani, la geamurile mereu curate ale sediilor din zilele de astazi.

Mereu am privit cu respect aceasta institutie si am vazut-o ca pe o proiectie a unei clase aristocrate.

Dar, iata ca a venit criza si inca un mit se topeste precum ceata in bataia soarelui.

Am inteles, vrei o casa o platesti de cateva ori la banca in decursul a cativa zeci de ani, dar o ai. Ti se pun tot felul de conditii, iar grumazul se sufoca sub pantoful lacuit al bancherului, dar accepti- vrei sa cheltui mult mai devreme decat iti permiti.

Bancile s-au dezvoltat, au deschis sedii la toate colturile de strada, au dublat si triplat chiriile la spatii, au sufocat micile gogoserii si ateliere de la parterele blocurilor. Toata economia s-a asezat la rand sa dea un mic sarut pe fundul neted al bancherului.

Cativa ani a plouat cu credite. Credite pentru un calculator, pentru o masina de spalat, pentru un apartament sau un grup de blocuri. Toata lumea lua bani de la banca, foarte putini depuneau si in majoritatea cazurilor pentru putin timp si doar pentru ca ii obliga fiscul.

A venit criza. Fabricile au inceput sa scartaie, managerii au cautat solutii, au mai redus productia, au mai facut un somaj mic, au schimbat strategii, politici, au scos produse mai ieftine- incearca sa supravietuiasca.

A venit criza la banci- nu mai au bani de dat. Care a fost prima lor reactie. VREM MILA STATULUI. Din arogantul cu costum scump si pantofi lustruiti, bancherul si-a luat caciula in mana si s-a dus la nenea guvernantul sa-i dea si lui din banii contribuabililor pe care oricum i-a jupuit si in curand o sa le ia si casele.

A incercat bancherul vreo politica agresiva sa atraga banii, vreo strategie rapida sau orice altceva-NU. Unde mai pui ca daca vrei sa le dai banii inapoi te mai pedepsesc si cu un comision nesimtit de rambursare.

E mult mai usor sa te ia statul pentru o perioada, dupa care sa te rascumperi pe o nimica toata, decat sa “cobori” la nivelul clientului tau si sa incerci impreuna cu el sa gasesti o cale benefica pentru amandoi sa plutesti si sa iesi din glot.

In concluzie: platiti-va la timp impozitele pentru a ajuta sarmana banca sa-si tina marja sus.

Unde ne sunt maidanele?

Mi-aduc aminte de miutele incinse pe strazile pustii, de peretelu, jucat in gardurile gradinii de terenurile si locurile de joaca de altadata.

S-au dus…. gardurile gradinilor abia se vad de dupa masinile parcate, pe strada de-abia mai ai loc sa treci cu bicicleta, iar terenurile de joaca sunt fastuase cladiri de birouri….

Este in regula, ne-am dezvoltat, betonul castiga batalie dupa batalie cu spatiile verzi cu terenurile de sport si locurile de joaca. Dar noi unde ne mai relaxam?

Parcurile se restrang, terenurile se ingradresc, locul sportului este luat de relaxantele intalniri din baruri, terase si cafenele.

Si totusi maidanele exista, cu garduri, gazon artificial si nocturna, cu antrenori dusuri si vestiare. Rasuflu usurat, exista mult mai multe sali si terenuri de sport decat imi imaginam. Sa nu mai vorbim de diverstitatea activitatilor pe care poti sa le faci: jogging, fotbal, bowling, patinaj, escalada chiar si scuba diving. Si asta la tine in oras.

Asa ca, dupa o zi interminabila de job, cred ca o sa-mi permit o ora de relaxare si miscare impreuna cu prietenii. Iar daca in cursul sapatamanii nu am sa ajung, in mod cert in week-end imi voi rezerva un loc pe maidanul de la mine din cartier.

Cobbar

Ne place sportul,
Ne uitam la meciurile de fotbal, traim campionatele mondiale, europene, olimpice sau balcanice. Citim, discutam si comentam despre ultimele rezultate, achizitii sau barfe din sporturile preferate.

Avem cateva posturi de televiziune , cateva zeci de cotidiene, sute de reviste si asta numai si numai cu si despre sport. Unde mai pui ca fiecare jurnal are un timp dedicat sportului, orice publicatie, orice discutie are partea ei de sport.

Ne place literatura?
In cate jurnale am vazut stiri despre viata si operele unor scriitori? As vrea sa zic cate ceva despre scriitorii contemporani, dar recunosc – nu prea ii stiu. Asta nu ca nu ar fi valorosi sau nu ar exista, dar pur si simplu, informatiile sunt concentrate in emisiuni de profil (la ore fara rating), in reviste de specialitate si, cateodata in pagina 33 a vreunui ziar.

Asadar facem mai mult sport sau consumam mai multa literatura?
Vorbim despre noi, muritorii de rand – am terminat studiile (mai multi sau putini ani), avem o slujba, o afacere, o pensie sau de ce nu – suntem someri.

Cati dintre noi au jucat un fotbal, au mers la o sala sau au tras o tura de alergare in ultimele sase luni. Dar cati dintre noi au citit o carte in ultimele sase luni (fie vorba de romane, nuvele sau, de ce nu carti de specialitate). Nu cred ca suntem surprinsi sa aflam ca am dedicat doua ore unui curs de ingrijire a copilului, unui pasaj dintr-o carte de vise sau unei nuvele, iar pentru sport ne gandim daca se pune ca am alergat de doua ori dupa tramvai si o data am facut box la semafor cu un alt sofer .

Da, dar ne-am uitat si la meci! Nu va amagiti – ALTII FAC SPORT. Noi ii privim cat sunt de atleti, de frumosi si sanatosi. Dar si ce pase frumoase dau, mai dau o bauta, dar uite ce gol fain si ce sotie frumoasa. Suntem spectatori la viata altora, nu este timpul dedicat sportului – este DIVERTISMENT.

Ne uitam, citim, discutam despre cum altii fac sport, dar Noi? Eu fac sport?

Asadar il vedeti pe Badea Ion din poezia de demult – facand putin jogging pe ogoare, sau mai degraba citind o poveste seara la culcare, pentru el sau pentru nepoti. Cati calatori vedem in metrou alergand pe banda sau facand flotari, dar cati citesc dintr-o carte. Sa ne uitam putin in urma: cati bani am cheltuit pe intrarile la o sala de sport, dar cat am dat in ultimii doi ani pe carti sau cursuri.

Cati oameni dupa pensionare mai alearga prin parc, joaca tenis sau inoata? Dar cate carti sunt citite de acesti oameni?

Si totusi cati bani am dat pe carti in ultimii doi ani? Cat chitanta de la o vizita la supermarket? Cat doua iesiri la pizza, sau un plin de benzina?

Foarte putine resurse pentru literatura, dar atunci pentru sport…….si mai putine.

Cobbar

Am fost la sala – escalada.

In urma cu un an, am vizitat sala lui Sainu’ din Crangasi. Mi-a placut, dar ca unuia care vine, vede, pleaca. Azi mi-am luat nevasta si copilu si am fost sa ma catar.

Ma catar rar, dar asta nu ar fi o problema, daca nu m-as catara din ce in ce mai jalnic (nu ca ar fi sarit vreodata gradul din mine).

M-a impresionat sala – multe trasee pentru toata lumea, pentru toate nivelurile si pentru toata lumea odata. Adica toata lumea se putea da in acelasi timp cu toata lumea si inca mai era loc pe pereti de inca o toata lumea.

La nivelul meu de vesnica speranta, m-am dat pe mai multe trasee, mansa. Mi-a placut, am simtit ca intr-adevar a meritat taxa de la intrare.

Unde pui ca la sala mai erau si tipi pe care ii stiu ca se catara de cel putin zece ani. M-am salutat cu ei, ce sa mai sunt cool: sunt prieten cu alpinistii, cum strigam in tinerete prin gara la Petrosani ca sa agatam fete. Dar se pare ca pentru fetele din Petrosani si pentru a face gradul, nu este de ajuns sa fii prieten cu alpinistii.

Am stat la sala aproape trei ore, am facut boulder, dificultate si pentru descalzire m-am dat de cateva ori si pe un traseu de viteza.  Nu conteza ca pe traseele mele de dificutate, pustii de opt ani de la sala se dadeau viteza, sau pe boulderele mele alti pusti se relaxau sarind din doua in doua prize. Important e ca m-am urcat.

Mi-a placut si ca de fiecare data, mi-am luat angajamentul cu Aga, ca de la primavara sa mergem in fiecare week-end la munte. Asta ne propunem de zece ani si intr-adevar ne cataram in primul week-end de primavara, inca o data prin august si poate in septembrie. Dar ramanem sperante.

Cobbar